M-am trezit intr-o diminiata , gandindu-ma la viata mea . Ce aveam eu in ea ? Aveam o mama , un tata , frati si surori , dar mai presus de toate aveam un suflet . Sufletul meu . Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca . Ma uitam pe cer si ma intrebam , ce-am sa fac eu azi ? Nimic . Erau doar nori si vant , se pregatea de furtuna , de parca era inainte de razboi . Simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine si sa privesc vietile altora , clipe de fericire si de iubire , parca totul se invartea in jurul meu , auzeam rasete de bucurie , oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia , era o lume din care imi doream sa fac parte , sa nu mai traiesc in singuratatea inchisa in sufletul meu , tristetea pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare , imi doream un univers al meu si al ei . A ei cine ? Ma intrebam si imi raspundeam singur , a ei a celei care sa ma iubeasca cu adevarat din inima . Dar cine sa ma iubeasca pe mine ? Cine ? Cine poate oare sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare , sa simt ploaia si frurtuna ca semn de bucurie ?
Doar tu . Pe tine te-am zarit , stateai si priveai dintr-un colt de bucurie , te bucurai ca traesti , ca poti sa zambesti , dar curios , s-a apropiat bucuria de tristete , s-au privit , si-au dat mana , pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau , iar tu ai varat o raza de soare in sufletul meu fara culoare , te-ai intristat vedeam asta in ochii tai , iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens , ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete si asa s-a nascut dragostea noastra . Din clipa aceia am construit universul de care aveam atata nevoie . Acuma era universul nostru si totusi norii nu se razbunau , si-au varsat lacrimile asupra noastra , erau lacrimi de fericire a sufletului meu ! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine , lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine , lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa , azi de fericire maine de dor , si-apoi de tristete pentru minutele in care iti simt absenta si imi doresc mangaiere ta o simt pe obrazul meu .
Doar azi simt ca am un suflet , simt ca traiesc doar pentru ochii tai fermecatori pe care nu ias mai face niciodata sa planga , pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta de ingeras care imi alina inima , pentru sufletul meu , pentru tine iubirea mea ! Tu care imi dai puterea sa vad viata ca o poveste de amor .
M-ai invatat sa rad , sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara , tu cu bunatatea sufletului tau de aur , m-ai invatat ca dupa ploaie vine si un soare , ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet . Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu pereche , asa cum eu sunt centrul universului tau , cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini , asa inima mea nu este intreaga in clipele cand esti departe de mine .
Ieri ma intristam , tu te bucurai . Azi din bucurie si tristete am construit fericirea noastra , fericirea fara de care nu as fii eu , nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine si la greu , pentru ca esti vocea glasului meu , esti femeia de care am nevoie sa ma simt barbat cu adevarat , esti femeia pe care o iubesc mai mult ca propia-mi viata , esti femeia fara care nu pot sa traiesc in aceste momente .
Am nevoie de tine ca sa pot visa , am nevoie de tine pentru ca te iubesc . Da te iubesc !Te iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii . Da te ador ! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor , o spun si o repet la infinit , TE IUBESC sufletul meu pereche ! Voi fii mereu aici , doar striga-ma , si voi venii ! Voi pretui mereu caldura sufletului tau , asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie . Iti multumesc pentru tot ceea ce imi oferi , pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta . Iti multumesc pentru ca ma iubesti .